Date Geografice

Localizare

Satele componente ale comunei Şeica Mică sunt:
Şeica Mică – reşedinţa de comună;
Soroştin, aflat la 12 km de Şeica Mică.

Localitatea Şeica Mică se află la o distanţă de 48 km la nord de Sibiu şi 23 km la vest de Mediaş.

Acces: din Copsa Mică se trece pe podul peste Visa (care face confluenţă cu Târnava Mare), şi urmând drumul DN 14B se coboară pe valea Târnavei Mari spre Blaj, iar înainte de a ajunge în oraş se face o abatere la stânga pentru a ajunge în Şeica Mică, pe drumul comunal DJ 142J ce străbate teritoriul localităţii Şeica Mică şi o leagă de comuna Şeica Mare. Localitatea s-a format în valea adânc formată de pârâul Şeica şi de afluenţii acestuia.
Satul Soroştin este situat în centrul teritoriului administrativ al comunei Şeica Mică. Legătura rutieră cu localitatea reşedinţă de comună se face pe traseul DJ 106B – DN14 – DJ 142J, pe un traseu ocolitor de cca 15 km ce străbate şi localitatea Ţapu de pe teritoriul administrativ al comunei Micăsasa.

Teritoriul comunei Şeica Mică se învecinează: -la E cu teritoriile comunelor Axente Sever şi Şeica Mare; -la N-V cu teritoriul comunei Micăsasa; -la V cu teritoriul comunei Păuca şi teritoriul judeţului Alba; -la S cu teritoriul comunei Loamneş. Relaţiile în teritoriu ale comunei Şeica Mică sunt direct condiţionate de DN 14 şi îndreptate cu preponderenţă spre oraşele Copşa Mică şi Mediaş.

Populaţia comunei Şeica Mică se deplasează la Mediaş pentru: comerţ, servicii, învăţământ, cultură pentru a lucra sau pentru a-şi valorifica excedentul de produse agricole.

Relaţiile cu municipiul Sibiu sunt în cea mai mare parte de natură administrativă, deplasările efectuându-se aproape exclusiv pe cale rutieră.

Cadrul natural

Din punct de vedere geomorfologic şi structural localitatea Şeica Mică şi satul Soroştin se incadrează pe marginea sudică a Podişului Târnavelor din cadrul marii unitaţi a Bazinului Transilvaniei

Relieful

Relieful este deluros, ondulat, cu dealuri a căror înălţime nu depăşesc 300-600 m înălţime cu orientări diferite despărţite de şei largi şi adânci.

Relieful deluros al celor două localităţi urmăreşte în principal cele două văi: Valea Şeicii şi Valea Soroştin.

La Şeica Mică, în zona localităţii, valea este mai îngustă cu relieful mai pronunţat pe versantul drept şi mai aşezat pe versantul stâng. Ambii versanţi sunt terasaţi – stabili. La iesirea spre Copşa Mică valea se lărgeste.

La Soroştin, Valea Soroştinului este largă de la sud la nord cu dealurile aşezate, terasate cu pante domoale, despărţite de mici torenţi, ogaşe sau ravene.

Formele reliefului şi varietatea sa este dictată în mare măsură de structura petrografică. Evoluţia reliefului s-a desfăşurat într-o perioadă foarte îndelungată de timp şi în mai multe faze, determinată de un complex de factori fizici începând cu acţiunea apelor şi terminând cu cea a vieţuitoarelor care şi-au pus amprenta asupra caracterului acestora. Acţiunea agenţilor fizici (apele, clima) desfăşuraţi în decursul mai multor etape a stabilit varietatea aspectelor actuale ale reliefului. Ca urmare a îndelungatei evoluţii şi a transformărilor succesive de-a lungul istoriei geologice, abia la sfârşitul perioadei cuaternare s-au definitivat diviziunile reliefului pe care le constatăm astăzi.

Dealurile care inconjoară vatra celor două localităţi sunt constituite din depozite groase de nisipuri prăfoase-argiloase intercalate cu argile-argile prăfoase la diferite nivele, de vârstă panoniană. Această structură poate fi observată la zi în deschiderile naturale întâlnite la tot pasul pe cei doi versanţi ai localităţilor.

Pe pantele, dar mai ales la baza versanţilor, întâlnim depozite deluviale reprezentate prin prafuri argiloase-nisipoase, argile prăfoase-nisipoase cafenii de vârste centenare, depozite transportate şi depuse de apele de şiroire, torenţi şi ogaşe care au dat naştere la terasele deluviale ocupate în cea mai mare parte de locuinţele şi gospodăriile oamenilor. De-a lungul văilor s-au depus aluviuni fine – prafuri argiloase-nisipoase, nisipuri prăfoase cenuşii închise cu aspect mâlos care au format luncile râurilor cu dezvoltare foarte variată de o parte şi de alta a firului văii.

Pe întinsul localităţii Şeica Mică şi Soroştin se pot delimita următoarele unităţi geomorfologice:

a)Zona de luncă
La Şeica Mică poate fi urmarită atât în lungul pârâului Şeica Mică cât şi în lungul pârâului Şeica Mare, pâraie care confluează în centrul localităţii. De obicei zona de luncă este îngustă 20-30 m cu deschidere mai mare spre Copşa Mică.

Doar o mică parte din gospodării sunt aşezate în zona joasă de luncă, cea mai mare parte este ocupată de terenuri arabile.

La Soroştin lunca are o mai mare dezvoltare, în lungul văii începând din amonte dinspre Haşag, în zona centrală şi la ieşirea spre localitatea Ţapu. Şi aici în această zona sunt amplasate un procent însemnat de gospodării.

b)Zona de terasă deluvială
Este bine individualizată, în cele doua localităţi fiind o zonă de trecere, de întrepătrundere între zona de luncă şi cea colinară, neexistând linii clare de delimitare între acestea. Relieful acestei zone păstrează înclinarea de 10-20° spre firul văii. Aici este amplasată cea mai însemnată suprafaţă locuibilă a localităţilor (vatra localităţilor), străzile principale şi drumurile de acces.

c)Zona colinară
Se referă la relieful ce înconjoară localităţile Şeica Mică şi Soroştin şi care apoi sub aspectul unor dealuri joase cu pante uneori mai line (20-25°) în zona localităţii Soroştin, alteori mai abrupte (zona de nord a localităţii Şeica Mică 45-50°). Doar o mică parte a localităţii Şeica Mică urcă uşor în această zonă colinară. Deşi în general zona colinară este terasată, stabilă, în unele sectoare, din cauza săpăturilor executate în versant pentru a mări suprafeţele gospodăriilor s-au creat pereţi pe verticală, existând pericolul unor surpări de maluri (vezi sectorul din spatele Poliţiei şi Şcolii şi tot lungul versantului spre nord şi vest).

La Soroştin, pe Uliţa Bienilor care urcă în zona colinară sunt cunoscute fenomene de alunecări de teren care în ultima vreme au afectat multe gospodării ale oamenilor. Zona va fi interzisă pentru extinderea de locuinţe.

Trupurile izolate de pe teritoriul comunei Şeica Mică (vezi Delenii) sunt amplasate în general în zona colinară pe mici platouri stabile.

Reţeaua hidrografică
Bazinul hidrografic care se întinde pe câţiva km² este sărac în ape. Văile principale care traversează teritoriul localităţilor Şeica Mică şi Soroştin sunt: pârâul Şeica Mică, pârâul Seiului şi pârâul Birchiu la Şeica Mică şi valea Soroştin cu un mic afluent de stânga ce confluează în aval de centrul localităţii, la Soroştin.

Văile au în general albia îngustă şi adâncă, cu maluri de 2-3 m în zona localităţii Soroştin şi 4-5 m la Şeica Mică. Văile şi pâraiele care fragmentează relieful acestor localităţi, în perioade secetoase sunt lipsite de apă sau cu debite foarte reduse. În perioade cu precipitaţii bogate, datorită structurii argiloase-nisipoase a terenului, numai o mică parte a apelor de suprafaţă pătrund în teren. Cea mai mare parte se scurg liber pe versanţi, sub formă de ogaşe, ravene, torenţi. Toate aceste ape de suprafaţă sunt drenate şi colectate în emisarul principal care în scurt timp se umflă şi inundă zonele imediat învecinate.

Apele de şiroire care se manifestă după precipitaţii pe versanţi, o parte se infiltrează în pătura de deluvii de pantă de la baza versanţilor şi sunt colectate de localnici în fântâni sau apar ca izvoare de apă. Mare parte din aceste izvoare prin sistem de drenaj sunt captate şi folosite în alimentarea cu apă a localităţii, ex. la Şeica Mică este cunoscută captarea Birchiu cu o aducţiune de cca. 1 km, captarea din zona Dealul Rotund compusă din 6 drenuri; apoi captarea din Valea Seiului. Locuitorii de pe strada Uliţa Iernii primesc apa dintr-o captare de pe dealul din spatele grădinilor. Cea de-a patra captare se face din Dealul Cărămizilor pe cinci drenuri.
În localitatea Soroştin importante izvoare de apă se întâlnesc în sud-estul localităţii şi respectiv în partea de est.

Toate aceste captări de izvoare necesită a fi unificate din punct de vedere al potabilităţii şi calităţii apei.

Clima
Clima localităţilor Şeica Mică şi Soroştin este asemănătoare pe întreg podişul Târnavelor şi se încadrează climei temperate de tip continental cu amplitudini mari de temperatură între vară şi iarnă, cu vânturi dominante primăvara şi vara dinspre apus, toamna şi iarna dinspre E sau NE cu precipitaţii mai pronunţate în anotimpul de tranziţie – primăvara şi toamna, cu secetă în lunile august, septembrie şi februarie.

Temperatura medie anuală variază între 7°30’ (1932) şi 9°6’ (1936). Lunile cele mai calde sunt iulie – august cu +30°C, iar temperatura minimă în ianuarie – februarie este -28°C.
În general domină vânturile de SV urmate de cele de NE.
Media anuală a precipitaţiilor este 606,8 mm, mai mică decât la Sibiu, Făgăraş şi Braşov si mai mare decât la Cluj şi Iaşi. Precipitaţiile minime (350 mm) au fost înregistrate în 1947 şi 381,9 mm în 1935. Maximele anuale de precipitaţii au fost de 736,2 mm în 1937 şi 900 mm în 1912. Nu se cunosc date mai recente.

Vegetaţia
Vegetaţia naturală este reprezentată de păşuni, fâneţe şi vegetaţie forestieră: carpen, fag, stejar, mesteacăn şi salcâm. La marginea suprafeţelor împădurite se întâlnesc şi numeroşi arbuşti ca alunul şi măceşul.

Fauna
Este un amestec între animalele specifice pădurilor: lupul, vulpea, mistreţul, iepurele şi cele de stepă – rozătoarele.

Riscuri naturale
Dintre fenomenele de risc care se produc şi se pot produce în cadrul celor două localităţi amintim: fenomene de alunecări de teren, eroziuni ale văilor şi surpări de taluze sau maluri, zone care vor fi evitate pentru extinderea de construcţii.

La Şeica Mică se identifică un mic sector în cadrul zonei de extindere Golprich, unde după precipitaţii abundente apele de şiroire ies din matca albiei pârâului Şeica şi inundă acest sector.

În general albia celor doua pâraie ce străbat localitatea este colmatată, se impune curăţirea şi regularizarea albiei pe întinsul localităţii şi interzicerea aruncării gunoaielor în albia pâraielor.

Tot la Şeica Mică, versantul nordic (în spatele şcolii şi în tot lungul versantului spre E şi V) din cauza săpăturilor executate în versant pentru extinderea gospodăriilor, există pericolul de surpări ale malurilor şi declanşării de alunecări de teren din cauza instabilităţii versantului. În perioade cu precipitaţii, apele de şiroire transportă importante cantităţi de apă şi aluviuni pe care le aştern în curţile gospodăriilor şi în lungul străzilor ce urcă perpendicular pe versant. Sunt necesare şanţuri de gardă.

La Soroştin, pe Uliţa Bienilor este cunoscut un sector cu alunecări de teren, care afectează o serie de gospodării. De asemenea, în dreptul casei parohiale, pârâul Soroştin provoacă eroziuni ale malului drept, existând pericolul degradării drumului de acces în localitate.

Şi aici ca şi la Şeica Mică, albia pârâului este în general colmatată şi împotmolită. Se impune curăţirea albiei şi interzicerea depozitării de gunoaie pe malurile şi în albia pârâului. În rest nu se cunosc fenomene de risc importante în zona intravilanului localităţilor.